Acceptance & thank you speech

by author Nikolaus Tullius

Esteemed ladies and gentlemen!

Dear countrymen!

How glad I would be to celebrate with you today, but tomorrow I will be 82 old and that explains my absence!

But the events taking place here today are the best birthday gift that I could wish for myself!

I want to thank the Forum warmly for its active support of the publication of my book. I want to say a heartfelt thank you above all to Mrs Dagmar Siclovan for her exemplary commitment to the success of the book project.

I would like to thank Mayor Luchian Savu and the Municipal Council of Şandra for granting the title of Honorary Citizen of his hometown to this prodigal son who has been living far away from home for a long time.

The book is a collection of stories that I have written in the past decade. They are essentially Memories of places, events, people, and experiences that live on in my memory after 56 years. Some of you may have read one or another of these stories in the Banater Post (Munich) or in the Banater Zeitung - weekly supplement of the daily newspaper Allgemeine Deutsche Zeitung for Romania (Bucureşti). Some of the stories are humorous, others serious or nostalgic. They were written with love and of course also in the hope that they will find a positive echo in the soul of the reader.

The community of Banat Swabians developed and flourished in the Banat, a place on earth located on the Danube, Tisa and Marosch. After the disastrous Second World War, a cruel fate has scattered many of them throughout the world. Wherever they live today, whatever goals they may have accomplished, deep in their hearts still lives a memory, a warm feeling for their homeland, for the place of their birth and its people.

It is just this warm feeling, this commitment to the place on earth where I was born, and my appreciation for the people of my childhood and youth that enabled me to write the stories gathered in this book in the Swabian dialect of Şandra/Alexanderhausen/Schandrhaas, after more than 50 years in Canada.

Permit me to conclude with a small paragraph from the novel of my life:

"….That I was able to complete high school and graduate from university here in Temeswar was possible only with the unconditional support of my maternal grandmother, Oma. Her life had never been easy, but her unique example of perseverance, love and dedication remained my guiding light throughout this life. It was not given to me to repay her limitless goodness, but I know how proud she was while she was still alive, of every goal that we reached together, such as graduation from high school and the very good results that I obtained at University.

I will also keep alive in my memory, for as long as I live, the image of my mother, taken from us by force, and buried in the harsh soil of the Ukraine before she reached the age of thirty years. She will always live on in my memory, young and beautiful, benevolent toward the entire mankind…."

I thank you all very much!  [Presented by Raimond Tullius on 22. Oct. 2017 in Timişoara]

***

Grußwort und Danksagung

von Nikolaus Tullius

Sehr geehrte Damen und Herrn!

Liebe Landsleute!

Wie gerne wollte ich heute mit Ihnen feiern, aber morgen werde ich 82 Jahre alt –und das erklärt alles!

Der heutige Tag ist aber das schönste Geschenk, das ich mir wünschen könnte! 

Ich möchte dem Forum aus vollem Herzen für seine tatkräftige Unterstützung der Veröffentlichung meines Buches danken. Ich möchte vor allem Frau Dagmar Siclovan ein herzliches Dankeschön sagen, für ihren exemplarischen persönlichen Einsatz zum Gelingen des Buchprojektes.

Ich möchte Herrn Bürgermeister Luchian Savu und dem Gemeinderat von Şandra danken für die Gewährung des Titels eines Ehrenbürgers von seiner Heimatgemeinde, einem Sohn, der seit langer Zeit weit entfernt von zu Hause lebt.

Das Buch ist eine Sammlung von Geschichten die in den vergangenen zehn Jahren geschrieben habe. Sie erinnern an Orte, Ereignisse, Menschen und Erfahrungen, die nach 56 Jahren immer noch in meiner Erinnerung weiterleben. Der eine oder andere Anwesende mag einige davon in der Banater Post (München) oder in der Banater Zeitung - wöchentliche Beilage der Tageszeitung Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (Bucureşti) gelesen haben. Einige der Geschichten sind humorvoll, andere ernst oder nostalgisch. Sie wurden mit viel Liebe geschrieben und natürlich auch in der Hoffnung , dass sie ein positive Echo in der Seele der Leser finden werden.

Die Gemeinschaft der Banater Schwaben entwickelte sich und erblühte im Banat, einem an Donau, Theiss und Marosch gelegenen Stückchen Erde. Nach dem unseligen Zweiten Weltkrieg hat ein grausames Schicksal viele von ihnen in alle Welt verstreut. Wo immer sie heute leben, welche Ziele sie auch erreicht haben, es lebt doch tief in ihren Herzen eine Erinnerung, ein warmes Gefühl für ihre Heimat, für die Orte ihrer Geburt und deren Menschen.

Eben dieses warme Gefühl, dieses Engagement für das Stückchen Erde meiner Geburt, und meine Wertschätzung für die Menschen meiner Kindheit und Jugend, haben es ermöglicht, dass ich die in diesem Buch versammelten Geschichten nach mehr als 50 Jahren in Kanada im schwäbischen Dialekt von Şandra/Alexanderhausen/Schandrhaas schreiben konnte.

 Erlauben Sie mir, abschließend einen kleinen Absatz aus meinem Lebensroman zu wiederholen:

".... Dass ich hier in Temeswar Lyzeum und Universität besuchen konnte, war nur durch die selbstlose Unterstützung meiner Großmutter, meiner Oma, möglich. Ihr Leben war nie einfach oder leicht, aber ihre Ausdauer, Liebe und Hingabe wurden zum leitenden Licht meines Leben. Es war mir nicht gegeben, ihr gebührend zu danken. Aber ich weiß wie stolz sie auf unsere gemeinsam erzielten Erfolge war: auf den guten Abschluss der Mittelschule und die sehr guten an der Universität erzielten Ergebnisse.

Solange ich lebe werde ich auch das Bildnis meiner Mutter in Erinnerung behalten. Sie wurde mit brutaler Gewalt von uns genommen und in der gefrorenen Erde der sowjetischen Ukraine begraben, bevor sie das Alter von dreißig Jahren erreicht hatte. In meiner Erinnerung wird sie für immer weiterleben, jung und schön, freundlich und wohlwollend gegenüber der gesamten Menschheit...."

Ich danke Ihnen Allen! [vorgetragen von Raimond Tullius am 22. Okt 2017 in Temeswar]

Stimate doamne, stimaţi domni,

Dragi concetăţeni!

by Nikolaus Tullius

Mi-aş fi dorit mult să petrec această zi minunată împreună cu voi. - Dar mâine împlinesc 82 de ani! Iată explicaţia absenţei!

Ziua de astăzi este cel mai frumos cadou, pe care aş fi putut să m-il doresc. 

Din toată inima îi mulţumesc Forumului Democrat al Germanilor din Timişoara pentru susţinerea şi sprijinirea publicării cărţii mele. In special îi adresez mulţumirile mele doamnei Dagmar Siclovan, care s-a implicat personal în redactarea tehnică a acestui proiect de carte.

Aş dori să mulţumesc D-lui primar Luchian Savu şi Consiliului Comunal de la Şandra pentru acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al comunei sale natale, acestui fiu de mult îndepărtat de acasă.

Cartea cuprinde o colecţie de povestiri, care au fost scrise de mine in ultimii zece ani. Ele amintesc de locuri, întâmplări, oameni si experienţe, care după 56 de ani mai sunt vii în amintirile mele. Unii dintre voi, cei prezenţi azi aici, poate aţi citit unele povestiri în Banater Post (München) sau in Banater Zeitung - supliment săptămânal al cotidianului Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (Bucureşti). Unele sunt umoristice, altele serioase sau nostalgice. Au fost scrise cu multă dragoste si mult suflet, dar şi în speranţa, că vor găsi un ecou positiv în sufletele cititorilor.

Comunitatea şvabilor bănăţeni s-a dezvoltat şi a înflorit în Banat – o bucăţică de pământ situat la fluviile Dunăre, Tisa şi Mureş. După cel de-al Doilea Război Mondial mulţi dintre ei au fost împrăştiaţi în lumea largă. Ori unde ar trăi ei astăzi, oricare ţeluri au atins ei – în adâncul inimilor au păstrat o amintire, un sentiment cald pentru Banat, pentru locurile natale şi pentru oamenii acestor locuri.

Şi acest sentiment cald, acest angajament pentru bucăţica de pământ pe care m-am născut, dar şi aprecierea mea pentru oamenii care m-au înconjurat în copilărie şi tinereţe, au făcut posibilă scrierea povestirilor publicate în această carte după mai mult de 50 de ani trăiţi în Canada – şi asta în dialectul şvăbesc din Şandra/Alexanderhausen/Schandrhaas.

Permiteţi-mi să inchei cu un scurt alineat din romanul vieţii mele….

…. Faptul că am reuşit să frecventez cursurile unui liceu şi unei universităţi din Timişoara a fost posibil numai datorită susţinerii nemărginite ale bunicii mele. Viaţa ei nu a fost deloc simplă sau uşoară. Dar perseverenţa, dragostea şi devotamentul ei au devenit lumina călăuzitoare ale vieţii mele. Nu mi-a fost dat niciodată să-i mulţumesc îndeajuns. Dar eu ştiu cât a fost de mândră de succesele obţinute impreună: rezultatele bune în timpul anilor de liceu si rezultatele foarte bune obţinute la universitate.

Cât voi trăi rămâne şi chipul mamei mele viu în amintirea mea. Un destin brutal a luat-o din sânul familiei şi a înmormântat-o în pământul îngheţat din Ucraina sovietică, înainte să împlinească 30 de ani. În amintirea mea ea va trăi veşnic: tânără şi frumoasă, prietenoasă şi binevoitoare cu intreaga omenire….

Discurs rostit de Raimond Tullius 22 oct 2017 ila Timisoara]